Voi incepe prin a descrie paleta de emotii care mi-a insotit intotdeauna dieta, abordarea unei alimentatii sanatoase si cum aceste emotii pot fi un prieten sabotor pentru telul meu de a fi in forma si a imi pastra sanatatea.
Prima emotie "sabotor" este VINA. Cred ca toata lumea o stie, dar nu ne dam seama cat de prezenta si perfida este pana cand nu ne asezam cu ea la masa si o analizam cu atentie.
Pentru mine VINA a intervenit in mai multe feluri in modul in care imi alegeam alimentele, in capacitatea de a ma tine de promisiunea facuta mie insami sau in rapiditatea cu care (nu) imi mai reveneam dupa o escapada culinara.
Adesea m-am simtit vinovata pentru ca nu cumparam cele mai sanatoase alimente, cele mai putin procesate, cele care puteau sa-mi aduca cele mai mari beneficii. Si am rezolvat asta, cumparandu-mi doar lucrurile potrivite; in schimb, ma surprindeam cautand prin frigiderul parintilor, socrilor sau pur si simplu la magazinele de fastfood, feluri gata preparate care sa imi satisfaca pofta (cel putin nu le cumparasem sau gatisem eu, imi spuneam !?!).
Apoi, ma simteam vinovata pentru ca imi "doream" atat de tare un fel de mancare despre care stiam ca nu e sanatos sau nutritiv, dar care mirosea atat de bine. Il mancam si apoi ma rodea vina ca am facut-o. Iar asta venea la pachet cu dezamagirea pe care o simteam fata de mine ca nu am fost in stare sa ma abtin si am stricat tot ceea ce facusem pana atunci. DEZAMAGIREA ducea la reluarea vechilor obiceiuri si gata....
Senzatia de CONTROL si BUCURIA, alte doua emotii inselatoare, care daca nu sunt canalizate constructiv si nu au o fundatie solida de credinte pozitive la nivel de subconstient, pot face mai mult rau decat bine.
Nevoia de a CONTROLA ce aleg sa fac si de a nu ma lasa condusa de "trebuie", chiar daca acel trebuie fusese stabilit tot de mine cu cele mai bune intentii, ma ducea la a "calca stramb". Pana la urma e alegerea mea, nu?
BUCURIA de a manca ceea ce papilele mele gustative au fost antrenate atatia ani sa perceapa ca "delicios", este o emotie careia cu greu ii faceam fata; si asta pentru ca tot organismul meu o lua razna: glandele salivare incepeau sa secrete si doar gandul la acea mancare "imi lasa gura apa", stomacul imi dadea semne ca mi-era "ingrozitor" de foame, iar o data ce incepeam sa manac, incepeau sa se secrete endorfine care ma faceau sa ma simt atat de bine, incat nu-mi mai doream nimic altceva.
Mi-a luat mult timp sa imi echilibrez tiparele subconstiente pentru a avea linistea sa ma ocup de aceste emotii si modul in care perceptia mea le aducea la viata.
Pana la urma asta trebuie schimbat, PERCEPTIA. Intelegerea lucrurilor din noi si din jurul nostru este cea care ne determina reactiile si deciziile. Cum povesteam si in introducere, fiecare tipar pe care l-am identificat si care imi sabota decizia constienta de a trai in mod echilibrat si sanatos, a trebuit constientizat, analizat, transformat, iar emotiile l-au urmat indeaproape.
La nivelul subconstientului meu statea scris: "Pentru a ma bucura de ceea ce mananc am nevoie de gusturile copilariei si ma plictisesc foarte usor de combinatiile astea noi - sanatoase". Am rescris aceasta credinta cu: "Ma bucur de gusturile variate si bogate ale alimentelor simple si nutritive, imi aloc timp sa mananc si savurez fiecare imbucatura. Papilele mele gustative invata din nou abundenta si savoarea hranei sanatoase,"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te invit sa impartasesti cu mine gandurile tale aici.