Am discutat despre imaginea de sine, asa cum izvoraste ea din iubirea pe care o avem pentru propria persoana. Este minunat sa fii martorul constientizarii si autoacceptarii cu adevarat a propriului sine la cei din jurul tau. Eu am avut astazi alaturi de mine cateva femei minunate, care m-au impresionat cu forta si entuziasmul lor in fata vietii, dar care nu isi cunosteau cu adevarat propria valoare; am accesat impreuna aspecte mai profunde, de la nivel de subconstient, care uneori au adus lacrimi, alteori zambete uimite (mi-au povestit chiar ele, pentru ca eram din pacate alaturi doar prin Skype).
Vreau sa impartasesc cu voi, cititorii acestui jurnal, cateva lucruri din aceasta sesiune, bineinteles sub rezerva anonimatului. M-as bucura daca v-ati regasi in unele dintre ele si v-ar fi de folos.
Una din provocarile pe care le-am identificat impreuna astazi a fost:
"Nu ma regasesc in imaginea pe care o am fata de mine insami. Am fost invatata ca trebuie sa ma inscriu intr-un tipar, asemeni unei rochii desenata pe hartie, dar eu nu sunt deloc asa. Sunt mama, dar nu pot sa incetez sa mai fiu femeie, sa ma ingrijesc si sa ma simt bine in pielea mea, si totusi parca asta cer ceilalti de la mine. Nu simt iubire fata de persoana a carei rol, ma simt obligata de conveniente sa o interpretez."
O alta provocare:
"Sunt o persoana puternica si asa m-au perceput toti cei din jurul meu. Familia se bazeaza pe mine, orice lucru care nu merge bine, eu il rezolv. Am toate solutiile si initiativa imi apartine. Dar nu ma pot iubi pentru asta, pentru ca simt ca nu sunt completa. Lipseste acea parte din mine care vrea sa fie ocrotita, mangaiata si indrumata uneori, cand lucrurile sunt prea grele. Imaginea mea de sine este incompleta si nu ma simt adevarata in propria piele."
Va mai impartasesc o provocare, cu care marturisesc ca rezonez si eu:
"Niciodata nu mi s-a spus ca as fi frumoasa, cand eram mica sau in adolescenta, Familia mi-a transmis ca important este ce am in cap si pe asta trebuie sa ma concentrez. Restul sunt lucruri superficiale si este un lucru rau sa ma preocupe prea mult. Mai degraba decat sa am grija de mine si sa ma aranjez, mai bine as fi atenta sa imi ascund defectele. Imaginea mea de sine nu e prea grozava si nu pot spune ca ma iubesc prea mult; imi iubesc mintea, dar corpul niciodata nu a fost un atu pentru mine."
Dupa constientizari, discutii revelatoare si concluzii trase, am rugat participantele sa imi dea feedback-uri. Iata cateva dintre ele:
"Sunt fericita ca am inteles in sfarsit unde ma aflu in propria mea poveste. Acum nu mai privesc de pe margine, sunt actorul principal."
"Mi-am reconfirmat ca sunt Femeia Fantastica, dar si Wendy, sunt stanca neclintita din furtuna, si floarea de nufar. Inca o data, fiindca se pare ca era nevoie, am regasit unitatea celor doua femei din mine. Ma simt mai aproape de mine acum."
"Am plans pentru ca nu am avut voie sa ma bucur de mine, asa cum sunt. Ma simt mai impacata cu imaginea din oglinda. Cred ca in sesiunea asta m-am uitat cu alti ochi la mine si de acum incolo voi fi mai blanda cu mine."
Nu incetez sa ma bucur si sa fiu recunoscatoare, de fiecare data cand cei cu care lucrez isi descopera in sesiunile pe care le avem impreuna (de grup sau individuale) valori si forte noi. Le multumesc doamnelor de astazi pentru deschiderea lor si increderea pe care au avut-o in procesul de 2 ore pe care l-am trait impreuna. Stiu din experienta ca beneficiile pe care le ai dupa o sesiune de coaching apar mult timp dupa ce ea s-a incheiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te invit sa impartasesti cu mine gandurile tale aici.