sâmbătă, 18 februarie 2017

De ce imaginea de sine?

Acest articol mi-a fost inspirat de toti cei impreuna cu care lucrez si care au ales sa porneasca alaturi de mine acest proces, deloc simplu: cunoasterea de sine. Am stiut intotdeauna ca imi place sa fiu in preajma oamenilor, ca ii "simt", ca ei ma percep ca fiind o persoana alaturi de care se simt in siguranta sa fie ei insisi. 

Viata m-a dus pe cai intortocheate si am ajuns sa indeplinesc rolul de ghid. Nu ghid turistic, ci ghid al cunoasterii de sine. De ce? Stiu eu oare totul despre mine si despre ceilalti? Ii pot citi pe oameni dintr-o privire si oferi solutia magica pentru toate problemele, frustrarile si neimplinirile lor? Nu, nici pe departe. Atunci? Ce fel de ghid sunt?

Ei bine, cautandu-ma pe mine am inteles ca doar eu ma pot gasi, doar in fata mea se deschid usile sufletului meu si doar eu pot manui laserul care scoate la lumina fetele stralucitoare ale diamantului din interiorul meu. Acelasi lucru este valabil pentru fiecare dintre noi, insa pentru a putea lucra in liniste cu noi si a avea rezultatele pe care le dorim este important sa existe un cadru si uneltele potrivite. Si un ghid care sa ne invete sa le folosim asa cum trebuie. Efortul este apoi al nostru si rezultatele ni se datoreaza in totalitate. 

Asta am ales sa fac, sa creez un cadru si sa pun instrumentele necesare la dispozitia oamenilor, asa cum mi s-au oferit si mie atunci cand am inceput si cum le primesc inca si acum, din ce in ce mai fine, mai precise. 

De ce lucrez cu imaginea de sine? 



Pentru ca in felul in care ne privim, in parerea pe care o avem cu adevarat despre noi, in DRAGOSTEA pe care credem ca o meritam, in INCREDEREA si RESPECTUL pe care ni le oferim, stau ascunse toate resursele si solutiile de care avem nevoie pentru a ne trai viata in cel mai "regal" mod cu putinta. 




In tot acest proces al cunoasterii de sine am intalnit cateva obstacole pe care cred ca le infruntam toti:
NEINCREDEREA, NERABDAREA, TEAMA, INFATUAREA, DEZAMAGIREA, RESEMNAREA.

Cu NEINCREDEREA m-am intalnit la inceput, cand abia incepusem sa ma obisnuiesc cu ceea ce avea sa fie un lung proces de intelegere, acceptare, modelare si transformare a vechiului EU, cu o multime de lucruri nelamurite si neimplinite. Pot eu sa fac asta? Cum se va desfasura procesul? Ce asteptari sa am? Aproape m-am oprit, am inceput din nou, am ezitat, m-am avantat....

Dupa un timp a aparut NERABDAREA. Nu se intampla nimic! Nu simt o schimbare cu adevarat notabila. Ce sunt toate astea si catre ce duc de fapt? Sau mai degraba, cand se va vedea tot efortul meu? Parea atat de departe orice rezultat cu adevarat spectaculos incat nici nu observam micile schimbari din viata mea. De fapt, eu ma schimbam atat de incet si de natural, incat nu simteam acea energie naucitoare pe care creadeam ca o voi experimenta. Eram tot eu si totusi nu cea de ieri...

TEAMA, da, ea s-a infiltrat incet, incet in mintea mea entuziasmata de tot ceea ce descopeream nou si greu de digerat. Dar daca nimeni nu ma va intelege, daca ii voi goni pe oamenii la care tin prin noile mele actiuni, obiceiuri, conversatii? Cine voi fi, cand toate acestea se vor fi terminat? (eu inca credeam ca lucrul cu mine se va termina la un moment dat :)) Daca nu va mai ramane nimic din personalitatea mea? Voi fi un fel de zombi zen, plicticoasa si cu capul in nori? Atunci, marturisesc ca m-am oprit o perioada. Am luat o pauza de vreo 2 ani de la tot ce insemna lucrul cu sinele. M-am impiedicat de acest obstacol numit TEAMA si am hotarat sa merg o vreme pe calea batatorita pe care mi-o oferea societatea.
Si, dupa un timp, cand m-am simtit in stare sa continui, am observat ca de fapt, in interiorul meu nu statusem pe loc nici o clipa :) Sufletul meu nu se lasase infricosat, el stia mai bine!

O da, INFATUAREA! Citesti atat de mult, practici o multime de tehnici, vizionezi toate documentarele si filmele din domeniu, incat ti se pare ca te afli pe un piedestal si ii privesti pe toti de sus. Pentru ca tu STII, pentru ca tu INTELEGI, pentru ca tu ESTI si ceilalti nu. Ce parsiv este acest obstacol! Te invaluie si iti hraneste EGO-ul, iti alina suferinta produsa de refuzul si respingerea celor care nu inteleg directia pe care ai luat-o. Si...nu te duce nicaieri. Pentru ca te izoleaza din ce in ce mai mult, pentru ca este contrar obiectivului pe care ai pornit sa-l realizezi. Te secatuieste de puteri, pentru ca atunci cand te hranesti cu propria ta energie, te deconectezi de la divinitate, de la oamenii din jur si te autodevorezi. Partea buna este ca, la un moment dat, obosesti si iti dai seama de capcana.

O data ce am depasit INFATUAREA, a aparut DEZAMAGIREA. De mine, de cei din jur, de proces in sine. Dezamagirea mi-a adus furie, tristete, frustrare si epuizare. Mai avea rost sa continui? Am privit in jur si am vazut ca cei care pornisera intr-o calatorie similara se aflau in etape diferite. Unele prin care trecusem si eu, altele pe care nu le experimentasem inca. Asa ca am perseverat. Dar am ajuns la concluzia ca era important sa ma protejez mai mult. Adica sa tac, sa ascult si sa evit sa mai povestesc despre cum vad eu lucrurile.

Aici a intervenit RESEMNAREA. M-am resemnat ca nu toti cei pe care ii intalnesc doresc sa faca acest tip de efort. Ca nu voi primi un raspuns pozitiv daca incerc sa le schimb punctul de vedere sau daca insist prea mult sa argumentez de ce este bine cum fac eu lucrurile. Am recunoscut acest sentiment ca pe un obstacol, pentru ca ma facea sa fiu prea pasiva. Iar pasivitatea nu ma sustinea pentru a-mi atinge obiectivul, acela de a fi un GHID pentru cine doreste sa porneasca pe aceasta cale sau sa depaseasca obstacolele pe care le intalneste.

Astfel incat, acum, am ales sa scriu, sa vorbesc, sa transmit ceea ce simt, vad, invat si sa primesc alaturi de mine pe cei care simt la fel. Sunt convinsa ca voi mai intalni obstacole, dar nu ma ingrijoreaza pentru ca, si eu, la fel ca voi, stiu ca am la cine sa apelez, ca exista oameni care le-au depasit deja si care ma pot inspira pentru a merge mai departe.

Va imbratisez pe toti si va astept alaturi de mine pe pagina mea "Detox Emotional si Fitness Mental" unde vom dezvalui, asemeni unei raze de soare in zori, una cate una, comorile nebanuite ale propriei persone.
https://www.facebook.com/andratodirita/?ref=aymt_homepage_panel


Andra Todirita