V-ar placea sa auziti o poveste?
O poveste despre un curcubeu! Stiti ce este acela un
curcubeu? E un arc multicolor, pe care il vedem uneori pe cer, dupa ploaie!
Ei bine in povestea asta este vorba despre un curcubeu
si despre o fetita (un baietel). Stiti cine este aceasta fetita (acest
baietel)? [spuneti numele copilului vostru]. Da, este o fetita (un baietel) pe
care o (il) cheama ca pe tine.
In povestea noastra (numele copilului) face o
calatorie. Este o calatorie cum n-a mai fost alta! Nimeni pana la el (ea) nu a
mai avut curajul sa faca asa ceva. El (ea) vrea sa ajunga la capatul
curcubeului. Se spune ca cine ajunge acolo va gasi o comoara nepretuita, dar
nimeni nu stie ce este aceasta comoara.
Insa ca sa ajungi la capatul curcubeului e cale
luuunga si pentru asta trebuie sa treci prin fiecare culoare a lui. Si fiecare
culoare are povestea ei minunata. Ce zici? Vrei sa vedem ce gaseste (numele
copilului) la capatul curcubeului?
Povestea noastra incepe cu o ploaie de vara. (numele
copilului) statea in fata ferestrei si privea afara. Cerul acoperit de nori era
din cand in cand brazdat de cate un fulger, iar peisajul din fata ferestrei
aproape nu se mai vedea de perdeaua deasa de picaturi de apa. Tare mult si-ar
fi dorit (numele copiluilui) sa iasa la joaca. Mama ii spusese ca daca are
rabdare, dupa ce ploaia va inceta, cerul se va imbraca in haine de sarbatoare
si va iesi din nou soarele.
Nu a durat mult si rabdarea i-a fost rasplatita.
Ploaia a incetat deodata, ca si cand nici n-ar fi fost si (numele copilului),
privind cerul, acum albastru, a vazut cel mai frumos lucru ce-i fusese dat sa
vada pana atunci: un curcubeu. Plin (a) de incantare, (numele copilului) sari
de la locul ei (lui) si fugi afara. Iarba era inca uda, iar pasarile isi
scuturau aripile de ultimele picaturi de apa. Doua randunele stateau la taifas
intr-un pom, deasupra capului copilului. Iar (numele copilului), intelegand
inca limba animalelor, auzi urmatoarele:
“Priveste draga mea, a aparut curcubeul! Ce frumos
este!”
“Da, este minunat! Daca nu trebuia sa avem grija de
cuibul nostru puteam zbura pana acolo, sa incercam sa ajungem la capatul lui.
Se zice ca cine ajunge la capatul curcubeului gaseste o comoara nepretuita!”
Auzind acestea, (numele copilului) privi cu luare
aminte curcubeul si se gandi in sinea ei (lui): “O comoara! Mi-ar placea sa
gasesc asa o comoara! As aduce-o acasa si as imparti-o cu toata familia, sa ne
bucuram cu totii de bogatia ei! M-am hotarat: voi merge la capatul curcubeului sa
gasesc comoara!”
Zis si facut. Fara sa priveasca inapoi, (numele
copilului) porni spre curcubeu. Merse ce merse si ajunse la baza lui, la primul
inel de culoare rosie. Indata ce facu primul pas se trezi inconjurat(a) de o
mare de maci, rosii si mandri nevoie mare. Cu fiecare pas, pe masura ce se
afunda in campul de flori, se simtea invaluit(a) de aceasta culoare rosie, care
o(il) imbratisa diafan si ii mangaia picioarele si mainile. Era o senzatie atat
de placuta, ca si cand petalele macilor erau din cea mai fina matase si se
incolaceau ca esarfele unor cadane in jurul micutei (micutului).
Nici nu stia de cand mergea prin lanul de maci, cand
in fata ii aparu o livada. Dar nu orice livada , ci una de portocali. Pomii
erau atat de roditori, incat de la distanta nu vedeai decat o perdea
portocalie. Isi continua drumul printre portocali si se lasa invaluit(a) de
mireasma lor dulce-acrisoara, care ii amintea (numele copilului) de dulceturile
bunicii. Nu se putu abtine sa nu intinda mana catre crengile prietenoase ale
pomilor, atarnande pana aproape de pamant de atata rod, si sa nu culeaga cateva
fructe pentru a simti gustul portocalelor perfect coapte.
Merse mai departe bucurandu-se de gustul si aroma
portocalelor si ajunse la un nou taram. Aici pamantul era acoperit de un nisip
fin, fin, de culoare galbena. Atat era de moale si placut la atingere, incat
(numele copilului) ii paru bine ca nu isi luase pantofiorii in picioare cand
iesise din casa. Asa se putea afunda mai bine in covorul de nisip. Ba ii placu
atat de mult, incat se arunca pe jos si incepu sa se tavaleasca in marea de
culoare galbena, rasfirandu-si mainile si picioarele intr-un dans numai de
ea(el) stiut.
Continuandu-si drumul, in calea sa aparu o padure. Dar
nu orice padure, ci una tropicala, cu pomi inalti si vegetatie luxurianta.
Totul era de un verde atat de viu si frumos, incat (numele copilului) alerga
chiuind printre plantele prietenoase, care pareau sa se dea la o parte si sa ii
faca loc. Din loc in loc, fetita (baietelul) mai vedea cate o soparlita sau un
papagal, toate la fel de verzi ca padurea. Se bucura de tot ce o (il) inconjura
si nu ezita sa exerseze saritul din liana in liana, asa cum ii citise mama ca
facea un baietel nazdravan intr-o poveste de demult.
Dupa atata joaca, (numele copilului) simti ca i se
face somn. Isi aduna ultimele puteri si merse pana la marginea padurii verzi.
Acolo incepea o lume de basm, formata din zeci, sute de norisori albastri, ca
cerul senin. Asa pufosi erau, ca fetita (baietelul) noastra (nostru) se urca pe
un norisor albastru, se inveli in el ca intr-o plapuma si adormi. Visa ca
pluteste printre norisori si ca totul in jur era albastru si diafan.
Cand se trezi, era deja la marginea taramului albastru
si in fata sa se deschidea o pestera, plina de lumina, acoperita de sus pana
jos de cristale indigo. Fiecare cristal reflecta lumina in alta directie,
astfel ca si aerul din pestera parea indigo. (numele copilului) cobori de pe
norisor si porni cu bagare de seama prin pestera indigo. Frumusetea ei era atat
de mare, incat fiecare pas parea o binecuvantare. (numele copilului) uitase si
motivul pentru care plecase in aceasta calatorie fantastica, impresionat(a)
fiind de asemenea minunatie. Trebuia sa isi aduca si familia aici, altfel nu
(l-) ar fi crezut-o nimeni.
Tot mergand prin pestera indigo, (numele copilului)
ajunse la o alta iesire, care dadea catre o mare. Iar apa marii era violeta.
Mai vazuse culoarea asta la florile din vaza de acasa, dar niciodata o apa de
culoare violet. Pe valurile marii se legana o mica barca, tot violet, de parca
culoarea apei pe care plutea se imprimase si in lemnul barcii. Curioasa
(curios) (numele copilului) se urca in barca si aceasta, purtata de valurile
violet, o conduse catre o destinatie numai de ea stiuta.
Dupa un timp, la orizont aparu un punct. Acesta deveni
din ce in ce mai mare, pe masura ce fetita (baietelul) se apropia de el. In
cele din urma barcuta violet se opri. Punctul crescuse si se transformase
intr-o floare de lotus. Parea o insula mai mica, in forma de floare cu muulte,
muulte petale roz. (numele copilului) cobori din barca si se catara pe prima
petala, apoi pe urmatoarea, pana cand ajunse in centrul florii de lotus roz.
Acolo, asezata pe un pistil, statea o zana, micuta si
gingasa, cam de inaltimea fetitei (baietelului).
“Bine ai venit!” spuse ea cu glas cristalin.
“Bine te-am gasit, zanuta draga!”raspunse (numele
copilului)
“Ce vant te aduce la capatul curcubeului?” o (il)
intreba zana
“O randunica mi-a spus ca aici se afla o comoara
nepretuita si imi doresc sa o iau si s-o duc acasa familiei mele.” raspunse
fetita(baietelul)
“Ma bucur ca ai venit! Te felicit pentru gandul tau
nobil! Apropie-te sa iti arat comoara.”
Fetita (baietelul) se apropie si zana scoase un
manunchi de petale colorate.
“Comoara ta este aici, draga (dragul) mea (meu). Priveste
in inima ta si intreab-o: “Care este valoarea mea cea mai de pret? Cum pot sa
imi fiu mie si familiei mele de folos, cu adevarat?” apoi alege o petala
colorata si vezi ce-ti scrie inima pe ea.”
(numele copilului) facu intocmai. (acum parintele ii
ofera copilului manunchiul de carduri de valori si il invita sa extraga una).
“Ia aceasta valoare de pret in viata ta si intoarce-te
acasa. Gandeste-te pe drum cum ai putea sa iti traiesti viata dupa aceasta
valoare, cum ai putea sa fi de folos tie si celorlalti si impartaseste acestea
cu familia ta. Aceasta este comoara de la capatul curcubeului!”
Puneti copilului aceasta intrebare sau alta, mai
potrivita varstei lui, schimbati impresii, dati exemple, exploatati cat simtiti
ca isi doreste si copilul aceasta valoare si modul in care o poate manifesta in
viata lui.