vineri, 25 noiembrie 2016

Alfabetul Imaginii de Sine si Ingrijirea Naturala a Pielii

Acesta este o postare dedicata intalnirii de marti, 22, noiembrie, in cadrul seminarului meu "Alfabetul Imaginii de Sine". In paragrafele ce vor urma, am redat intocmai experienta traita de invitata mea, Adriana Enescu, specialist in nutritia pielii prin metode blande si naturale.

Lectura placuta!

"Acum un an aveam ocazia sa cunosc o tanara mamica despre care stiam ca este coach. Numele ei, Andra Todirita Enciu. Personalitatile noastre au fost atat de compatibile incat am inceput o frumoasa si lunga colaborare.

Mi-am dat seama ca frumusetea are multe fatete care de cele mai multe ori ne raman necunoscute. Si asa, o samanta care deja era sadita in sufletul meu incepea acum sa incolteasca. Asa s-a nascut seria de interviuri de pe blogul meu. Si primul interviu a fost desigur cu Andra. De-a lungul anului ne-am intalnit de multe ori si ne-am bucurat de fiecare data de intelegerea si cunostintele fiecareia. Ea imi impartasea din cunostintele ei, eu din ale mele.

Intr-o zi, ia uite-ma cum stateam eu acolo, pe o canapea, langa Andra si ii povesteam despre piele, despre straturi, de ce trebuie sa exfoliem pielea si tot asa... Si atunci, ca si acum, eram in prag de iarna. La sfarsitul discutiei, Andra imi marturiseste: “Stii, iti multumesc pentru ca mi-ai spus toate lucrurile acestea. Le-am invatat in facultate, caci eu sunt medic veterinar dar cumva, le uitasem”. In momentul acela am simtit ca mi se inmoaie picioarele si stomacul mi s-a strans. Instinctiv am facut rezumatul tuturor lucrurilor pe care le spusesem. Eram sigura ca nu am spus nimic neadevarat. Insa aceasta incertitudine a mea s-a vazut, iar Andra m-a ajutat sa imi recapat increderea in mine confirmand veridicitatea tuturor informatiilor pe care i le dadusem.

Acum, vedeti voi, atunci cand esti cosmeticiana si consilier cosmetic, procesul de invatare nu se opreste niciodata. Vesnic trebuie sa inveti. Vesnic se mai descopera ceva. Intotdeuna in comunitatile stiintifice vor fi dezbateri - uneori aprinse - pe diverse teme: respira sau nu respira pielea? Trebuie sau nu trebuie vapofor? Ingredientul X face sau nu face ce trebuie? Si asa mai departe. Discutiile fiind asa de “incinse” rareori se intampla sa primesti confirmari. Ca e in regula, ca informatia este corecta si asa mai departe. Iar aceasta lipsa de confirmare afecteaza intrucatva imaginea pe care o are consilierul sau cosmeticiana despre sine. Iar Andra mie personal mi-a adus exact aceasta confirmare. 

Vorbeam periodic si intotdeauna se asigura ca imi spune cat de mult apreciaza ceea ce fac. Si pentru ca este un adevarat coach, a aliniat ceea ce spune cu ceea ce face. Aseara a fost prima mea interventie in programul ei, dezvoltat si implementat de ea, sub denumirea: “Detox Emotional si Fitness Mental”. Acesta este numele programului mare, dar in acest program Andra organizeaza seminarii bilunare care se numesc: “Alfabetul Imaginii de Sine”. Ce nume frumos! Aseara, pentru ca alfabetul a ajuns la literele “F” si “G” Andra a hotarat sa ma invite si sa vorbesc despre ingrijirea tenului iarna. Pentru ca are legatura cu “F”rumusetea! V-ati prins!

Si am vorbit. La un moment dat, am avut senzatia ca nu ma voi mai opri asa ca m-am intors catre Andra si am intrebat: “Mai am timp?” Iar ea mi-a spus: “Esti ok! Mai ai timp.” Acum chiar ca nu ma mai putea opri decat managementul Bibliotecii “Ion Creanga”. Glumesc...

Dupa o scurta prezentare a mea si a sistemului de ingrijire a pielii doar cu produse proaspete, am inceput sesiunea de intrebari si raspunsuri.


Doua intrebari s-au detasat clar: “Ce pot sa fac sa imi tratez cearcanele?” si “Cum pot sa imi ingrijesc pielea in cel mai natural mod posibil?”.

In primul caz am explicat ce sunt cearcanele si de ce se formeaza:
- pentru ca imediat sub ochi pielea este foarte subtire,
- cand corpul face trecerea de la copil la adult incepe sa modifice straturile de tesut adipos de sub piele. Muta depozitele in alte zone astfel incat zona de sub ochi ramane fara stratul de grasime pe care il avusese pana atunci. Si pentru ca pielea este asa de subtire, incep sa se vada sub ea, capilarele de sange. In functie de anumiti factori printre care si cei genetici, cearcanele acelea vor fi mai colorate sau nu, poate ca se va acumula si ceva lichid limfatic, asta depinde de la om la om si de la perioada la perioada. Asa ca, ceea ce se poate face este in primul rand determinarea aparitiei acelor cearcane. 

Dupa ce stim exact ce e cu ele si de ce au aparut, atunci putem sa le tratam corect. Eu aseara am recomandat comprese reci cu felii de cartof proaspat taiat, frunze de varza proaspata, ceai de albastrele, tei sau ceai verde si automasaj, fie cu role de jad, fie pur si simplu cu mana.
La intrebarea “Cum pot sa imi ingrijesc pielea in cel mai natural mod cu putinta?” Am facut rapid o schema de tratament care a sunat cam asa:

Dimineata cand te trezesti, faci un ceai de tei sau de musetel. Jumatate bei, cu cealalta jumatate te speli pe fata. Temperaura ceaiului trebuie sa fie la fel cu cea a corpului sau cu un grad mai mare. 

Deci, ceaiul trebuie sa fie caldut. Apoi te uiti pe masa din bucatarie si vezi ce ai acolo. Poate sa fie: un iaurt, un kefir, o smantanica sau poate chiar lapte. Sau pur si simplu ulei. Cu oricare dintre acestea iti poti demachia tenul in siguranta. Apoi clatesti din nou cu ceai.

Dupa demachiere, urmeaza tonifierea pe care o poti face astfel:
- La 100 ml de apa se adauga 10 picaturi de lamaie. Se amesteca bine apoi se ia o discheta cosmetica, se scufunda in aceasta solutie si se tamponeaza fata.
Aceasta este doar o reteta, lor acolo le-am spus mai multe variante de ape tonice.

Dupa demachiere se poate aplica pe fata crema cu care v-ati obisnuit si va simtiti bine sau pur si simplu  un ulei: de cocos, de macadamia (mai ales pentru tenurile seboreice), de jojoba, de struguri, de masline.

Important este sa pastrati o atitudine deschisa, jucausa si sa incercati tot felul de combinatii pana cand o veti gasi pe cea care este cea mai potrivita atat pentru tipul vostru de ten, cat si pentru psihicul vostru. Credintele personale sunt foarte importante in tot ceea ce facem (Andra va va spune mai multe despre asta) deci si atunci cand vine vorba despre ingrijirea tenului.
Interventia mea s-a incheiat cu tombola la care am oferit trei premii:
- o consiliere cosmetica;
- un masaj facial
si marele premiu
- un tratament cosmetic.

La finalul serii, pentru ca tot imi picase cartea pe care scria “Gluma”, le-am aratat fetelor un exercitiu facial care sa le ajute sa inceapa ziua mai binedispuse. Este un exercitiu haios care te face sa razi numai cand te gandesti la el daramite sa il si faci.

Per total m-am simtit excelent, am cunoscut oameni frumosi, deschisi la nou, veseli si luminosi. Si va spun sincer, abia astept sa va revad pe toate si sa va cunosc pe cele care din diverse motive nu ati putut ajunge aseara. Sper ca acesta sa fie inceputul unei frumoase prietenii si sa ne revedem in numar si mai mare peste doua saptamani dar si la noul program pe care il va demara Andra din luna ianuarie.


Si stiti de ce? Pentru ca Sanatatea se cultiva iar Frumusetea se invata! Pe curand! Cu drag, Adriana! :)"

miercuri, 5 octombrie 2016

Femeile din Viata Mea

Majoritatea persoanelor carora ma adresez sunt femei, de aceea am hotarat sa scriu un articol despre si pentru ele.
O parte importanta din imaginea pe care ne-o cream despre noi se impleteste strans cu energia noastra feminina, acel Yin despre care am auzit vorbindu-se adesea, partea intuitiva, blanda, vulnerabila si plina de empatie din noi.
La ce ne foloseste feminitatea? Cum ne poate ea aduce un plus in viata de zi cu zi? Este important sa ne cunoastem si sa cultivam acest aspect al sufletului nostru? Iata intrebari pe care ni le punem multe dintre noi.
Fiecare simte si traieste diferit feminitatea, astfel incat m-am gandit sa va povestesc, mai jos, experienta pe care am avut-o eu cu aceasta latura a mea.


Prima data am cunoscut-o pe femeia senzuala, plina de erotism. Am studiat-o, am crescut-o si am exploatat-o. Un zambet jucaus, o privire languroasa, o postura care invita...
Este o femeie interesanta, curioasa si nestapanita, care m-a fascinat multi ani. Nu mi-am dat seama cand a pus stapanire pe mintea si inima mea; m-a transformat in sclava ei si, asemenea unei amante pretentioase, m-a facut sa nu o mai vad decat pe ea.
Mi-a placut aceasta femeie, am adorat sa fiu in pielea ei, dar mi-a oferit si multa nesiguranta si anxietate. Femeia senzuala, in experienta mea, nu era niciodata multumita de ea, intotdeauna mai avea ceva de demonstrat, de sedus, de cucerit. Era sclava propriilor nevoi si aspiratii, se simtea intotdeauna vulnerabila pentru ca nu putea sa inrobeasca intru totul pe cel de langa ea. Trupul si vorbele dulci nu pareau sa fie de ajuns. Si ea avea nevoie sa aiba, sa consume, sa stapaneasca. O Cleopatra a lumii moderne.

A doua femeie pe care am cunoscut-o si care si-a facut aparitia pe nesimtite in sufletul meu, a fost femeia spirituala, inteleapta, casta, a carei principala dorinta era sa se descopere, sa se echilibreze pe toate planurile existentei sale, sa ajunga la un alt nivel de intelegere si manifestare a lucrurilor. Pe ea nu o interesa sa fie dorita, iubita, ravnita pentru trupul sau, ci pentru profunzimea la care ajunsese la nivelul spiritului, pentru abilitatile ei intuitive si extrasenzoriale. Avida de cunoastere, simtind in permanenta nevoia de a se cufunda mai mult si mai mult in oceanul de intelepciune si spiritualitate, cauta sa se depaseasca pe ea insasi si propriile limitari.
Am savurat si aceasta femeie, atat cat ea a ocupat locul intai in viata mea, cu toate ca prin ea, am trait alaturi de bucuria nelimitarii spiritului si deznadejdea propriei dualitati. Dorind mereu mai mult, suferea pentru ca nu gasea poarta catre infinit, punand mereu la indoiala propria divinitate.

Fara prea multa pregatire, am fost aruncata in bratele unei a treia femei. Femeia-mama. Cea mai duioasa dintre femeile pe care le-am cunoscut, mi-a aratat ce inseamna cu adevarat iubirea neconditionata, rabdarea si acceptarea. M-a invaluit intr-o paturica calda si pufoasa, vindecand in mine copilul care am fost si femeia de astazi. Mi-a demonstrat ce inseamna increderea neclintita in propriile forte, dar si teama pentru binele altei fiinte, devotamentul, dar si uitarea de sine. M-a incantat si m-a infricosat in egala masura.
Cu ea de mana, am intrat in cele mai intunecate cotloane ale mintii mele si am infruntat balaurii si zmeii ramasi ascunsi acolo din alte timpuri. Am scris si rescris povesti care se termina cu "si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Am ras si am plans impreuna fara teama, judecata sau rusine. S-a retras apoi intr-un colt al inimii mele si mi-a redat libertatea.

Am cunoscut-o pe a patra femeie din viata mea. Ea este femeia de cariera: puternica, responsabila, care isi ia viata in propriile maini si face tot ce este necesar pentru a atinge ceea ce si-a propus.
Am zarit-o si in trecut pe aceasta femeie, dar nu am vazut-o cu adevarat pana de curand. Ea m-a invatat abilitatea de a lua decizii, constanta in ceea ce fac, "incapatanarea" de a depasi orice obstacol, creativitatea, curiozitatea, flexibilitatea, ordinea. Ma impinge de la spate sa ma autodepasesc, sa aleg carari neumblate si sa invat permanent. E o partenera provocatoare si complexa, care adesea ma face sa imi bata mai repede inima in piept si sa ma uit in jur dezorientata, dar ma ghideaza neobosita pe calea mea.

Am o presimtire ca nici una dintre aceste femei minunate nu ma va parasi vreodata, le voi iubi pe fiecare si le voi pastra un loc de cinste in inima mea.

O curiozitate mai am: Cine va fi urmatoarea femeie din viata mea?

luni, 5 septembrie 2016

Lider in Mediul Online

Ma aflu la carma propriei mele vieti? Mi-am pus aceasta intrebare de multe ori cand ma simteam sleita de puteri. Am pus intrebarea aceasta si clientilor mei. Iar acum, in contextul prezentei tot mai numeroase pe retelele de socializare, am fost curioasa sa vad cat de mult influenteaza "viata online" imaginea de sine in pozitia de Lider in Propria Viata.


Iata principalele provocari pe care le-am identificat: 

Pentru ca sunt atat de multe persoane care vad ceea ce postam, judeca si analizeaza de la distanta informatiile pe care le transmitem, multi dintre noi avem retineri in a fi sinceri si spontani pe internet. De multe ori, pentru a nu "sifona" imaginea pe care ne-am creat-o, alegem sa transmitem mai departe doar acele mesaje si "instantanee" care se potrivesc. 

Nimic ciudat, dar acest aspect ne duce catre urmatoarea provocare: cat de greu este sa mentinem imaginea pe care ne-am creat-o pe retelele de socializare? Cum facem fata presiunii de a fi mereu in ton cu acea parte din noi pe care am facut-o publica si cand ajungem sa ne identificam cu ea si sa ne fie jena de celelalte laturi ale personalitatii noastre? Astfel de intrebari nu sunt neaparat comode, dar ne ajuta sa constientizam ca prezenta noastra pe aceasta "scena" virtuala ne poate afecta imaginea de sine si, asemeni unui actor complet dedicat rolului sau, sa uitam sa redevenim noi insine dupa ce se lasa cortina.

Pentru a ne mentine cu succes intr-un echilibru intre placerea de a socializa si nevoia de a fi sinceri cu noi insine este nevoie de Curaj! Curajul de a privi in oglinda si a spune: "Da, imi place de mine, sunt minunat asa cum sunt; eu decid ce las pe ceilalti sa vada din complexitatea sufletului meu, si sunt mandru de aceasta complexitate!"

Pentru a ramane la carma propriei vieti si a ne ghida dupa principiile si placerile noastre personale este nevoie si de Incredere! Incredere in judecata si intuitia noastra. Convingerea ca noi suntem cei mai potriviti sa decidem ce este mai bine pentru noi, fara sa ne uitam in stanga sau in dreapta pentru a asculta parerile celorlalti, atunci cand vocea noastra interioara ne striga ca ele nu ni se potrivesc. 

O solutie pentru a ne pastra Curajul si Increderea? Fidelitatea! Fidelitatea fata de calea noastra, de scopul spre care ne indreptam si fata de calitatile noastre unice, care ne sustin la carma propriei nave, ne sufla in panze pentru a naviga cu usurinta printre valurile vietii. Cu cat suntem mai fideli propriei persoane, cu atat increderea noastra va fi mai puternica si curajul de neclintit. 

Cred cu tarie ca tot ceea ce tehnologia aduce in viata noastra, incluzand aici mediul de socializare online, poate fi folosit cu intelepciune pentru a imbogati si consolida imaginea de sine, aducandu-ne in fata ochilor noi puncte de vedere si provocandu-ne sa ne dezvoltam permanent si sa invatam cum sa fim cel mai bun Lider al propriei noastre vieti.


luni, 15 august 2016

Validarea versus autovalidare - Cum ne influenteaza recunoasterea meritelor imaginea de sine

Dupa fapta si rasplata

Am fost invatati de mici ca faptele bune sunt rasplatite si cele rele pedepsite. In contextul acestui tip de educatie, simtim nevoia si ne asteptam sa primim laude si aprecieri atunci cand realizam ceva. Iar daca nu primim din exterior atunci, cel putin, sa o facem noi insine - sa ne autorasplatim.


Aceasta rasplata reprezinta garantia ca am facut ceva bine, ca cei din jur ne apreciaza si ne iubesc. Totul bine si frumos, pana cand se intampla sa nu ni se recunoasca meritele. Atunci ne simtim dintr-o data neapreciati, neiubiti, invizibili pentru cei din jur, iar cand e vorba de autoapreciere, ea ne este masura pentru propria iubire de sine.


Este util sau nu sa ne dorim aprecieri si validare? Cand autoaprecierea se transforma in conditionare si devine combustibil pentru motivatia noastra? Si cand motivatia incepe sa inghita din ce in ce mai mult din acest combustibil, pana cand devine o gaura neagra care in cele din urma dispare prin ea insasi?

Iata cateva intrebari pe care mi le-am pus dupa intalnirea de marti, 9 august, cu echipa de femei minunate cu care lucrez. Impreuna am gasit domeniile in care fiecare si-ar dori sa primeasca mai multa validare, obstacolele intalnite si am analizat temerile si emotiile legate de acestea.

Concluziile personale pe care le-am tras din lucrul impreuna sunt ca fiecare avem dorinta de a impresiona prin ceea ce suntem, iar actiunile noastre par de multe ori sa ne defineasca ca persoane; ne dorim ca cei din jur sa ne vada reusitele si sa le asimileze cu persoana noastra, sa fim prezenti in atentia si astfel in sufletul lor. Mai ales cand este vorba despre cei dragi noua.

Ar putea apropiatii nostri sa nu ne judece? Si daca o fac, poate aceasta judecata sa fie una pozitiva? In sufletul nostru toti ne dorim sa fim iubiti si am fost invatati ca dragostea este conditionata de faptele noastre bune. De cele mai multe ori si iubirea de sine este conditionata de realizarile pe care le avem.
Suntem adesea cei mai aprigi critici ai nostri, iar cei din jur ne sunt oglinzi.

Sunt multe situatiile cand ne oferim un cadou sau ne batem apreciativ pe umar atunci cand avem o reusita; ni se pare ca noi suntem cei mai mari sustinatori ai nostri, iar din jur nu primim aceste laude, justificate de altfel. Si ne intrebam, "de ce?" Daca ceilalti sunt oglinzile noastre, cum se face ca nu vad ceea ce vedem noi?

Va propun analizei o idee: daca atunci cand avem o reusita ne validam, cand gresim sau nu ne ridicam la inaltimea propriilor asteptari, cat de critici suntem cu noi? Cata grija si blandete aratam orgoliului ranit atunci cand lucrurile nu ies cum ne-am fi asteptat? Asta ar putea fi oglinda care se reflecta in comportamentul celor dragi, extinsa mai mult decat ne dorim.

Iata un exercitiu pe care putem sa-l facem pentru a testa aceasta teorie:
Data viitoare cand gresiti, cand nu se intampla lucrurile asa cum le-ati planificat sau cand pur si simplu o dati in bara, "iesiti" putin din voi insiva si priviti-va cu intelegere si compasiune, cu bucurie si recunostinta pentru experienta traita. Repetati acest lucru de mai multe ori si observati cum reactioneaza cei dragi voua.

Cred cu tarie ca avem puterea sa ne cream experientele. Validati aceasta idee testand-o!

sâmbătă, 30 iulie 2016

Webminar III coaching de grup - Imaginea de Sine

Webminar-ul de astazi a fost cu adevarat special :)

Am discutat despre imaginea de sine, asa cum izvoraste ea din iubirea pe care o avem pentru propria persoana. Este minunat sa fii martorul constientizarii si autoacceptarii cu adevarat a propriului sine la cei din jurul tau. Eu am avut astazi alaturi de mine cateva femei minunate, care m-au impresionat cu forta si entuziasmul lor in fata vietii, dar care nu isi cunosteau cu adevarat propria valoare; am accesat impreuna aspecte mai profunde, de la nivel de subconstient, care uneori au adus lacrimi, alteori zambete uimite (mi-au povestit chiar ele, pentru ca eram din pacate alaturi doar prin Skype). 



Vreau sa impartasesc cu voi, cititorii acestui jurnal, cateva lucruri din aceasta sesiune, bineinteles sub rezerva anonimatului. M-as bucura daca v-ati regasi in unele dintre ele si v-ar fi de folos.

Una din provocarile pe care le-am identificat impreuna astazi a fost: 
"Nu ma regasesc in imaginea pe care o am fata de mine insami. Am fost invatata ca trebuie sa ma inscriu intr-un tipar, asemeni unei rochii desenata pe hartie, dar eu nu sunt deloc asa. Sunt mama, dar nu pot sa incetez sa mai fiu femeie, sa ma ingrijesc si sa ma simt bine in pielea mea, si totusi parca asta cer ceilalti de la mine. Nu simt iubire fata de persoana a carei rol, ma simt obligata de conveniente sa o interpretez."  

O alta provocare:
"Sunt o persoana puternica si asa m-au perceput toti cei din jurul meu. Familia se bazeaza pe mine, orice lucru care nu merge bine, eu il rezolv. Am toate solutiile si initiativa imi apartine. Dar nu ma pot iubi pentru asta, pentru ca simt ca nu sunt completa. Lipseste acea parte din mine care vrea sa fie ocrotita, mangaiata si indrumata uneori, cand lucrurile sunt prea grele. Imaginea mea de sine este incompleta si nu ma simt adevarata in propria piele."

Va mai impartasesc o provocare, cu care marturisesc ca rezonez si eu:
"Niciodata nu mi s-a spus ca as fi frumoasa, cand eram mica sau in adolescenta, Familia mi-a transmis ca important este ce am in cap si pe asta trebuie sa ma concentrez. Restul sunt lucruri superficiale si este un lucru rau sa ma preocupe prea mult. Mai degraba decat sa am grija de mine si sa ma aranjez, mai bine as fi atenta sa imi ascund defectele. Imaginea mea de sine nu e prea grozava si nu pot spune ca ma iubesc prea mult; imi iubesc mintea, dar corpul niciodata nu a fost un atu pentru mine."

Dupa constientizari, discutii revelatoare si concluzii trase, am rugat participantele sa imi dea feedback-uri. Iata cateva dintre ele:
"Sunt fericita ca am inteles in sfarsit unde ma aflu in propria mea poveste. Acum nu mai privesc de pe margine, sunt actorul principal."

"Mi-am reconfirmat ca sunt Femeia Fantastica, dar si Wendy, sunt stanca neclintita din furtuna, si floarea de nufar. Inca o data, fiindca se pare ca era nevoie, am regasit unitatea celor doua femei din mine. Ma simt mai aproape de mine acum."

"Am plans pentru ca nu am avut voie sa ma bucur de mine, asa cum sunt. Ma simt mai impacata cu imaginea din oglinda. Cred ca in sesiunea asta m-am uitat cu alti ochi la mine si de acum incolo voi fi mai blanda cu mine."

Nu incetez sa ma bucur si sa fiu recunoscatoare, de fiecare data cand cei cu care lucrez isi descopera in sesiunile pe care le avem impreuna (de grup sau individuale) valori si forte noi. Le multumesc doamnelor de astazi pentru deschiderea lor si increderea pe care au avut-o in procesul de 2 ore pe care l-am trait impreuna. Stiu din experienta ca beneficiile pe care le ai dupa o sesiune de coaching apar mult timp dupa ce ea s-a incheiat.

marți, 19 iulie 2016

Webminar II coaching de grup - Respectul de Sine

Sunt acum la mijlocul celei de-a doua luni de BootCamp Transformational. Am sustinut al doilea webminar de grup alaturi de cei interesati de propriul proces de transformare, care s-au simtit inspirati de jurnalul meu. Sunt extrem de fericita ca pot face din propria calatorie o destinatie interesanta pentru cat mai multi oameni, de toate varstele si stilurile de viata.

Am discutat in acest webminar despre Respectul de Sine si importanta pe care acesta il are in crearea de obiceiuri sanatoase si mentinerea lor, atat in ceea ce priveste atitudinea noastra mentala cat si ingrijirea propriului corp.

In urma introspectiei specifice coachingului transformational, am descoperit impreuna tiparele de gandire care ne caracterizeaza pe fiecare in parte, care sunt temerile si emotiile asociate acestor tipare si cum putem modifica obiceiurile de care nu suntem mandri prin redefinirea respectului pe care il manifestam fata de noi insine.


Ceea ce ma uimeste si ma impresioneaza de fiecare data cand lucrez cu clientii si prietenii mei, este profunzimea propriilor analize si curajul pe care toti il manifesta in fata aspectelor delicate si uneori nu tocmai placute pe care le intalnesc in procesul de coaching. Pana sa fac aceasta profesie nu am putut vedea sensibilitatea si intelepciunea sufletului oamenilor, cu care stateam de vorba, asa de clar cum o fac acum. Nu stiam sa conduc o discutie de la nivel superficial pana in adancurile vindecatoare ale propriului subconstient. Cine nu a avut pana acum ocazia sa lucreze cu el insusi alaturi de persoana potrivita ar putea privi cu neincredere aceste afirmatii si este indreptatit. Si eu ma bucur de fiecare data de concluziile neasteptate pe care le trag cei cu care lucrez, de lumina din ochii lor si caldura care le razbate prin voce la fiecare final de sesiune.

Fara sa intru in amanuntele personale al sesiunii, care se bucura de confidentialitate, vreau sa va prezint cateva aspecte abordate in timpul celor 2 ore de lucru impreuna cu participantele.

Sesiunea a inceput cu definirea locului pe care respectul de sine il are in viata fiecarei persoane prezente. Punctul comun a fost nevoia, impusa de educatie, de a tine seama, inclusiv atunci cand este in detrimental personal, de parerile si cerintele celor din jur. Imposibilitatea de a spune “NU” atunci cand siuatia o cere, fie din prea mult bun simt, fie de rusine.

Am constientizat impreuna cu sinceritate, uneori dureroasa, emotiile care s-au cuibarit in sufletul fiecareia, atunci cand se aflau in situatia de a isi manifesta respectful fata de propria persoana, cu riscul de a fi expuse oprobriului societatii. Aceasta situatie se poate intalni in orice plan al vietii noastre, iar imaginea de sine si stilul de viata sunt adesea supuse unor incercari dificile.

Va invit sa ne fiti alaturi in webminariile viitoare pentru a experimenta aceasta calatorie de constientizare si vindecare, la un nivel personal, eu voi incheia acest mic rezumat cu gandurile si concluziile unora dintre participante, la finalul intalnirii:

“Am inteles ca este important pentru mine sa-mi dau voie sa fac exact ceea ce simt in acel moment; si ca orice fac este bine!”

“Suntem, asemeni copiilor nostri, fermecate. Fiecare avem in noi magia asta si putem sa ne cream realitatea pe care ne-o dorim. ”


“Am inteles acum ca respectul de sine incepe cu iubirea de sine, aceasta este de fapt piatra de temelie. Mi-as dori sa avem o intalnire in care sa dezbatem aceasta tema.”    

sâmbătă, 9 iulie 2016

Webminar I coaching de grup - Motivatia

In urma multor experimente si experiente trecute incununate cu prea putin success, am realizat ca ceea ce imi lipsea pentru a mentine un stil de viata sanatos si a ajunge la silueta pe care mi-o doream era disciplina. Iar aceasta disciplina eu o obtin prin STRUCTURA.


















Dar, unde sa gasesc o structura, un program care sa se plieze pe nevoile mele? Raspunsul a venit de la sine: in propria minte. Astfel incat mi-am creat propriul Bootcamp Transformational: Transformarea Corpului prin Fitness Mental si Detox Emotional. Iar o data cu echilibrul pe care lucrul cu mine l-a adus, au venit si nutritia sanatoasa si sportul constant. Dar am simtit ca nu este destul sa imi setez acest plan pentru mine; intuitia mi-a spus sa il fac public, sa tin un jurnal complex (video, imagini, scris, dialog) pe care sa-l prezint oricui are nevoie de inspiratie sau sprijin. Profesia mea, de lifecoach, isi cerea drepturile: atunci cand scopul tau in viata este sa te afli in serviciul semenilor, nu mai poti sa tii lucrurile doar pentru tine!

Asa a trecut prima luna din programul meu, cu DETOX, apoi dieta echilibrata si sport, in urma careia am slabit peste 5 kg. Multumita de rezultat si deja sustinuta de o mica comunitate pe pagina mea dedicata de facebook, am simtit, tot intuitiv, ca este momentul sa ofer sprijin activ celor care au pornit alaturi de mine pe drumul unui stil de viata sanatos.

Astfel au luat nastere WEBMINARIILE SAPTAMANALE de coaching de grup, pe care le tin in fiecare sambata dimineata si unde oricine cu adevarat interesat de temele propuse este binevenit J

Acum, ca am facut aceasta “mica” introducere, sa va povestesc cum a decurs primul WEBMINAR din aceasta serie.

Inainte cu o seara de intalnirea cu participantii la webminar, am cerut ghidare pentru a intelege care este principalul scop al dialogului de a doua zi. Raspunsul a fost simplu si interesant: “sa fiu deschisa sa primesc”; spun interesant pentru ca un coach, in timpul unei de sesiuni de grup, are in principal rolul de a darui (sau asa credeam eu ;)): rabdare, compasiune, cunoastere, spatiu, incredere si altele; de data asta insa aveam sa primesc in primul rand si era important sa fiu deschisa si prezenta pentru asta.

Subiectul primei noastre intalniri a fost MOTIVATIA care ne sustine in procesul nostru si care de multe ori este subiect de frustrare, pentru ca se pierde atat de usor. Am discutat care au fost in trecut sabotorii motivatiei fiecaruia dintre cei prezenti, care este motivatia actuala si ce obstacole apar in calea fiecaruia.

M-am regasit si oglindit, ca de obicei, in experientele celor prezenti. Am ascultat cu atentie si bucurie modul in care se completau ideile si ne-am inspirat unii de la altii. Am gasit si regasit puterea interioara care ne sustine si ne serveste pentru a face ceea ce ne-am propus si am antrenat creierul in totalitatea sa pentru a gasi solutiile potrivite. Am primit si am invatat, iar la final m-am bucurat alaturi de cei prezenti de planurile clare si structurate pe care le-au conceput fiecare.

Vreau sa citez aici, anonim, concluziile pline de inspiratie la care a ajuns una dintre participante: “Conexiunea intre trup si suflet inseamna ARMONIE. Indata ce reusesti sa te detasezi putin, rezultatul dorit apare in mod neasteptat. Trateaza totul cu umor si voiosie!”


Multumesc pentru toate lucrurile minunate pe care le-am primit si astept cu nerabdare sambata viitoare sa continuam impreuna sa ne motivam, sustinem si inspiram reciproc!

vineri, 29 aprilie 2016

Jurnalul schimbarii atitudinii mentale si emotionale fata de alimentatie - puterea mintii noastre

Am citit mult despre importanta unei atitudini pozitive si constructive in orice ne propunem sa facem. Sunt zeci, sute de meditatii ghidate pe internet, pe care le putem folosi pentru a ne seta mintea sa obtinem ce ne dorim. Cati dintre noi credem cu adevarat sa aceste functioneaza?

Am fost invatati ca doar ce este palpabil, concret, logic, este real. Restul sunt povesti, cel mult efectul placebo a unor minti credule. Iar daca la unii functioneaza, acest lucru se datoreaza unor coincidente fericite si in nici un caz nu este ceva repetabil, accesibil tuturor.

Acestea sunt credinte bine inradacinate la nivel de subconstient, cu care ma luptam si eu de cand am descoperit posibilitatile infinite ale mintii, Citeam, auzeam, chiar sustineam cu voce tare si in fata oricui dorea sa ma asculte, ideea ca avem capacitatea sa realizam orice cu ajutorul mintii noastre, dar cand era sa pun in practica, chiar si la cele mai banale lucruri ma loveam de tiparele mele subconstiente. Un astfel de tipar era legat si de capacitatea mea de a-mi schimba dieta pentru totdeauna si a ma simti in forma si plina de energie in corpul meu.

O data cu cea mai recenta hotarare a mea de a imi schimba dieta si stilul de alimentatie, mi-am propus sa ma folosesc de tot ce stiam pentru a reusi. Inclusiv de vizualizari si meditatii ghidate care sa imi accelereze metabolismul, excretia toxinelor, sa-mi imbunatateasca digestia si sa imi echilibreze aportul de alimente. Toate aceste obiective tineau de modul in care corpul meu functiona (sau nu).



Mergand pe premisa ca suntem capabili sa mutam muntii din loc atunci cand ne lasam imaginatia sa preia controlul, am creat propria mea meditatie. Voi reda aici ce am spus si "vazut" in mintea mea si s-a transpus apoi intr-o mai buna digestie, reglarea scaunului, scaderea in greutate si alte beneficii.




"Respir adanc si un val de relaxare ma invaluie din cap pana in picioare......
.....Sunt relaxata si respir profund si rar....
.... Undele cerebrale trec din frecventa Beta in Alfa....
......25....respir....24.....respir....23.....respir......{......}....3....respir....2.......respir.....1....
......Un fascicul de lumina alba, purificatoare, coboara spre mine.......
.....Acest fascicul patrunde prin crestetul capului.....imi inunda interiorul capului, nasul, gura.....
.....curata la nivelul capului orice impuritate sau energie negativa existenta aici.....
......coboara mai jos prin gat, in piept..... dizolva si purifica orice energie joasa si echilibreaza celulele de la acest nivel....fasciculul de lumina purificatoare ajunge in brate, antebrate, maini....elibereaza tensiunea si relaxeaza tesuturile....
........fasciculul de lumina alba coboara spre stomac, abdomen, scaldand in aceasta lumina toate organele, tesuturile si celulele de aici......
.......acum coboara mai jos, in zona bazinului, curata si echilibreaza toate organele, tesuturile si celulele de la acest nivel....
........lumina alba coboara prin picioare, tot mai jos, pana ajunge in talpi si de aici in pamant, se intoarce in natura si isi reia ciclul."

Aceasta meditatie ma ajuta sa imi vizualize toate organele, tesuturile si organele, sa transmit subconstientului meu prin imagini mentale ce are de facut si ma concentrez de fiecare data pe ce simt ca am cea mai multa nevoie.

O data sau de mai multe ori pe zi, a functionat de fiecare data, dar asta cand am inceput sa cred in capacitatea mintii de a-si exercita rolul de creator al realitatii de care beneficiaza corpul meu fizic.

Va invit sa va creati propria meditatie/vizualizare si sa o folositi pentru a va simplifica si eficientiza procesul de transformare al alimentatiei si stilului de viata.

joi, 28 aprilie 2016

Jurnalul schimbarii atitudinii mentale si emotionale fata de alimentatie - limbajul corpului

Ieri am povestit de provocari asumate, iar astazi va povestesc despre consecinte. Sau mai clar, despre o alta lege universala pe care o cunoastem cu totii: Legea Actiunii si Reactiunii, sau ceea ce semeni, culegi.

Mi s-a intamplat adesea, cand imi urmaream cu atentie alimentatia sa "calc stramb" si credeam ca singura consecinta este sentimentul de vinovatie pe care il aveam dupa. Dupa incidentul cu fast-food-ul de care va spuneam, m-am culcat ca de obicei, fara sa schimb nimic in programul meu. A doua zi insa: stupoare! Imi venea sa ma lipesc cu Super Glue de pat si mai multe nu...asa o stare de oboseala, epuizare de-a dreptul, nu am mai simtit de mult. Trecuse o noapte, aproximativ 8 ore de somn si corpul meu se comporta ca si cand era 4 dimineata dupa Revelion.


Foame imi era si nu prea, mai degraba o "plictiseala digestiva", ca si cand stomacul meu ar fi spus: "Ai de gand sa-mi dai ceva astazi? Daca nu, nu-i problema, ca nu mi-am revenit inca dupa ce mi-ai dat ieri."

Am fost uimita de aceasta stare. Mai mancasem si alta data acelasi tip de mancare si ma simtisem "perfect". Ce se intamplase? Imi setasem organismul sa primeasca hrana sanatoasa, nutritiva, cu un numar relativ redus de calorii, subconstientul primise si el aceleasi indicatii prin modificarile de tipare si obiceiuri pe care le facusem, iar acum ingerasem, asa deodata, o cantitate mare de calorii, mult zahar, sare, nutrienti aproape 0 si o facusem seara, inainte sa merg la culcare, adormind cu stomacul plin.

La asemenea asalt, corpul meu nu a stiut cum sa faca fata decat prin a ma baga in "hibernare", pentru a se reface. Eu insa, nu am avut timp sa-i fac pe plac, asa ca am decis ca aceasta zi sa fie dedicata postului. Nu chiar negru, dar cat mai aproape, astfel incat sa ii permit organismului sa elimine deseurile si sa se odihneasca. Am baut un shake de fructe, pentru energie si putina fructoza de care aveam nevoie sa ma pot concentra mai bine, dar nu am fortat nota.

Acest eveniment m-a pus pe ganduri. Am inteles cat de rapid reactioneaza un organism curat sau in proces de curatare, la elementele nocive cu care intra in contact si cum ne comunica corpul imediat ce nu a primit ceea ce are nevoie. E un limbaj pe care, daca il observam cu atentie, ne va ghida in alegerile noastre si ne va ajuta sa intelegem ce facem bine si ce nu.

Sa-i dam deci corpului nostru ocazia sa ne vorbeasca si sa il ascultam, pentru ca dincolo de orice dieta, el este cel mai in masura sa ne spuna ce ii face bine si ce nu.

miercuri, 27 aprilie 2016

Jurnalul schimbarii atitudinii mentale si emotionale fata de alimentatie - provocari si pofte

Intotdeauna cand pornim pe drumul schimbarii, vom avea parte de rezistenta. Din toate partile. De ce? Pentru ca ne impotrivim unei legi foarte puternice a Universului: INERTIA.


INERȚÍE, inerții, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 

Iar pentru a rupe aceasta inertie avem nevoie de constanta in ceea ce facem, de perseverenta si hotarare. Acest lucru este extrem de important atunci cand vorbim despre dieta si schimbarea obiceiurilor alimentare. 

Primul pas cu care se incepe aceasta transformare este o perioada de detoxifiere. De obicei este si una dintre cele mai dificile parti din acest proces. De ce? In primul rand pentru ca e primul pas, si in al doilea rand pentru ca este, de obicei, mai restrictiv decat ceea ce urmeaza. In acest context "favorabil" apar primele provocari: poftele. Acele mirosuri apetisante de care devenim din ce in ce mai constienti, vizualizarile unor preparate culinare ale caror ingrediente nici macar nu se afla pe lista programului nostru, dezvoltarea unor puteri supranaturale de a materializa in cosul de cumparaturi un produs despre care stim, cu siguranta, ca nu ne-am atins nici macar cu privirea.

Dar provocarile cele mai mari nu sunt poftele, ci dorinta noastra arzatoare de a incalca regulile. Aceasta dorinta neimplinita ne poate sabota prin emotii neplacute cum sunt nefericirea, furia sau descurajarea. Si uneori mintea noastra jucausa ne face o farsa si incalcam regulile, iar regina provocarilor abia acum se arata: ce ma fac acum ca am calcat dieta in picioare si am mancat din fructul oprit?

In acest moment de rascruce se decide, de cele mai multe ori, soarta calatoriei noastre spre taramul unei alimentatii echilibrate si unui corp sanatos. Acum putem sa renuntam dezamagiti si sa mai crestam un esec pe grinda noastra sau sa ne ridicam, sa ne scuturam de praf si sa mergem mai departe. 

Si pentru ca acesta este jurnalul meu, articolul de astazi este inspirat dintr-o intamplare reala. Acum patru zile am hotarat sa tin, pentru o scurta perioada de timp, o cura de shake-uri, supe si alte lichide, pentru a stimula organismul in procesul de detoxifiere. Dupa un weekend si un inceput de saptamana minunat si hranitor, astazi am aniversat 2 ani de casatorie cu sotul meu. Si aici m-a lovit provocarea! Ne-am intalnit seara tarziu dupa o zi de munca si o vizita la dentist, si ne-am dat seama ca nu sarbatorisem in nici un fel aceasta zi importanta. Maimutica din mintea mea a inceput sa topaie si sa-mi sopteasca sa nu las seara sa treaca asa. Ce sa sopteasca, ca era harmalaie in toata regula! Am culcat fetita si am iesit pe furis pana la magazinul din colt de unde am luat fast food si prajituri, sa ne serbam asa, de vreo 1000 de calorii. 

Le-am mancat, constienta fiind de alegerea mea, dar acceptand in acelasi timp provocarea. Ce voi face maine? Shake-uri, bineinteles. Nici prin gand nu-mi trece sa ma las prada vinovatiei sau deznadajduirii. 


Gand de incheiere: flexibilitatea si perseverenta, acceptarea si iubirea de sine, sunt cheile catre succes in orice domeniu al vietii noastre, inclusiv in dieta.  

marți, 26 aprilie 2016

Jurnalul schimbarii atitudinii mentale si emotionale fata de alimentatie - dependente si tipare mentale

Sa continuam cu abordarea stilului alimentar din punctul de vedere a unor AXIOME mentale pe care le avem cu totii.

Conform DEX-ului: AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. (Mat.; Log.) Propoziție luată drept punct de plecare sau considerată fundamentală într-un domeniu și pentru care nu se cere demonstrație.


O astfel de "axioma" este: dimineata mea incepe intotdeauna cu o cafea!

Imi place cafeaua bauta dimineata alaturi de ceva dulce. Este o necesitate, o dependenta sociala, as putea spune. Mi-am creat un tabiet in a bea o cafea la o discutie amicala in fiecare zi. Cred ca ti-ai putea seta si ceasul dupa mine, atat de consecventa sunt in aceasta privinta. Nici macar neprevazutul care apare o data cu nasterea unui copil nu mi-a schimbat acest obicei.

Acum, o data cu decizia mea de a reseta toate tiparele neconstructive si a face curatenie in organism, cafeaua de dimineata nu prea se mai potrivea. Mi-am zis: "nici o problema, o inlocuiesc cu un shake sanatos!" Si asa am facut, fara sa ii dau subconstientului meu ocazia sa ma conteste. Insa lucrurile nu sunt atat de simple cand e vorba de o "axioma". N-am baut cafeaua, dar m-am simtit mizerabil toata ziua. Nu stiam ce se intampla cu mine, eram furioasa, nimeni nu-mi intra in voie, parca toata lumea era intoarsa cu susul in jos. Apoi, privind cu atentie in interior, am realizat: incalcasem regula de aur a diminetilor mele: cafeaua de dimineata! Tot organismul meu, emotiile si reactiile de la nivel de subconstient se revoltau impotriva mea.

Solutia a fost o acceptare a dorintei profunde din spatele acestui tipar subconstient, a conexiunilor emotionale care se formasera in timp, gasirea unei alternative care sa imi creeze un context similar si apoi, cel mai important, inlocuirea tiparului pe care il aveam legat de aceasta dependenta, care nu imi mai servea, cu unul constructiv acestei noi etape din viata mea, in care ma concentrez pe un corp curat si sanatos.

O alta axioma pe care am descoperit-o analizandu-mi comportamentul alimentar: la fiecare iesire in oras mananc cartofi prajiti! 

Ador cartofii prajiti, sunt slabiciunea mea nr. 1; carnea, branzeturile, alte alimente din categoria fast food, nu ma impresioneaza asa cum o fac cartofii prajiti, Cred ca i-as manca oricand, la orice ora si in orice combinatie. Pentru a fi sigura ca ma voi putea bucura in continuare de aceasta "delicatesa" m-am convins ca nu au atat de multe calorii daca nu-i fac in ulei sau ca nu sunt atat de toxici daca folosesc o grasime cu temperatura de ardere ridicata, cum ar fi uleiul de cocos. Orice, numai sa continui sa ii consum.

Am procedat similar cu tiparul legat de cafea, transformand aceasta dependenta intr-o varianta mai putin atragatoare fata de alternativele nutritive pe care le poti gasi si la restaurant. Insa procesul a durut, n-a fost nici usor si nici placut sa scot la lumina asocieri cu puternica incarcatura emotionala care m-au trimis direct in copilarie, la cinele pline de veselie cand ne strangeam toti la masa din sufragerie.

Invatatura pe care am primit-o din aceste procese de vindecare si transformare la nivel fizic si emotional, este ca toate lucrurile nepotrivite noua de care ne simtim atasati ascund pe langa sentimente placute si atragatoare, frici, angoase si traume, iar acestea din urma sunt ancorele care nu ne lasa sa ne eliberam si sa adoptam obiceiurile sanatoase pe care logica si inima noastra ne indeamna sa le avem.


luni, 25 aprilie 2016

Jurnalul schimbarii atitudinii mentale si emotionale fata de alimentatie - alimente si emotii

In postul anterior va spuneam ca voi aborda holistic aceasta schimbare de mentalitate si ceea ce putem sa il numim: un proces de DETOXIFIERE.

Voi incepe prin a descrie paleta de emotii care mi-a insotit intotdeauna dieta, abordarea unei alimentatii sanatoase si cum aceste emotii pot fi un prieten sabotor pentru telul meu de a fi in forma si a imi pastra sanatatea.

Prima emotie "sabotor" este VINA. Cred ca toata lumea o stie, dar nu ne dam seama cat de prezenta si perfida este pana cand nu ne asezam cu ea la masa si o analizam cu atentie.

Pentru mine VINA a intervenit in mai multe feluri in modul in care imi alegeam alimentele, in capacitatea de a ma tine de promisiunea facuta mie insami sau in rapiditatea cu care (nu) imi mai reveneam dupa o escapada culinara.

Adesea m-am simtit vinovata pentru ca nu cumparam cele mai sanatoase alimente, cele mai putin procesate, cele care puteau sa-mi aduca cele mai mari beneficii. Si am rezolvat asta, cumparandu-mi doar lucrurile potrivite; in schimb, ma surprindeam cautand prin frigiderul parintilor, socrilor sau pur si simplu la magazinele de fastfood, feluri gata preparate care sa imi satisfaca pofta (cel putin nu le cumparasem sau gatisem eu, imi spuneam !?!).

Apoi, ma simteam vinovata pentru ca imi "doream" atat de tare un fel de mancare despre care stiam ca nu e sanatos sau nutritiv, dar care mirosea atat de bine. Il mancam si apoi ma rodea vina ca am facut-o. Iar asta venea la pachet cu dezamagirea pe care o simteam fata de mine ca nu am fost in stare sa ma abtin si am stricat tot ceea ce facusem pana atunci. DEZAMAGIREA ducea la reluarea vechilor obiceiuri si gata....

Senzatia de CONTROL si BUCURIA, alte doua emotii inselatoare, care daca nu sunt canalizate constructiv si nu au o fundatie solida de credinte pozitive la nivel de subconstient, pot face mai mult rau decat bine.

Nevoia de a CONTROLA ce aleg sa fac si de a nu ma lasa condusa de "trebuie", chiar daca acel trebuie fusese stabilit tot de mine cu cele mai bune intentii, ma ducea la a "calca stramb". Pana la urma e alegerea mea, nu?

BUCURIA de a manca ceea ce papilele mele gustative au fost antrenate atatia ani sa perceapa ca "delicios", este o emotie careia cu greu ii faceam fata; si asta pentru ca tot organismul meu o lua razna: glandele salivare incepeau sa secrete si doar gandul la acea mancare "imi lasa gura apa", stomacul imi dadea semne ca mi-era "ingrozitor" de foame, iar o data ce incepeam sa manac, incepeau sa se secrete endorfine care ma faceau sa ma simt atat de bine, incat nu-mi mai doream nimic altceva.

Mi-a luat mult timp sa imi echilibrez tiparele subconstiente pentru a avea linistea sa ma ocup de aceste emotii si modul in care perceptia mea le aducea la viata.

Pana la urma asta trebuie schimbat, PERCEPTIA. Intelegerea lucrurilor din noi si din jurul nostru este cea care ne determina reactiile si deciziile. Cum povesteam si in introducere, fiecare tipar pe care l-am identificat si care imi sabota decizia constienta de a trai in mod echilibrat si sanatos, a trebuit constientizat, analizat, transformat, iar emotiile l-au urmat indeaproape.

La nivelul subconstientului meu statea scris: "Pentru a ma bucura de ceea ce mananc am nevoie de gusturile copilariei si ma plictisesc foarte usor de combinatiile astea noi - sanatoase". Am rescris aceasta credinta cu: "Ma bucur de gusturile variate si bogate ale alimentelor simple si nutritive, imi aloc timp sa mananc si savurez fiecare imbucatura. Papilele mele gustative invata din nou abundenta si savoarea hranei sanatoase,"


duminică, 24 aprilie 2016

Jurnalul schimbarii atitudinii mentale si emotionale fata de alimentatie - introducere

Bine v-am regasit!

In saptamanile ce vor urma imi propun sa va tin la curent cu modul in care putem aborda holistic o schimbare de atitudine, tipare si credinte, obiceiuri si dependente emotionale in alimentatia noastra.

Studiu de caz: EU :)

Am nascut acum aproape un an si jumatate, am pierdut kilogramele pe care le-am luat in sarcina, dar sunt inca cu 15 kilograme peste greutatea ideala constitutiei mele. Asta pentru ca am tot luat in greutate pe perioada facultatii si mai tarziu, neavand niciodata contextul favorabil pentru a reveni si a ma mentine la o greutate normala.

Motivul principal care se poate observa din exterior: o alimentatie nesanatoasa, combinata cu un sedentarism cronic.

Motivul real? Cauza din interior? Credinte, tipare si obiceiuri mai vechi si mai noi, care imi epuizau cu o viteza uluitoare orice rezerva de vointa si motivatie cand era vorba de a manca corect.

Si pentru ca sunt coach, iar scoala pe care am facut-o m-a invatat sa privesc lucrurile holistic, am inceput sa ma autoanalizez, sa extrag, prin introspectie, cauzele reale care stau la baza situatiei actuale a greutatii mele.

1. Nevoia de a demonstra ca nu trebuie sa respect nici o regula.

2. Dorinta de a arata tuturor ca imi pot permite sa mananc orice fara consecinte.

3. Placerea de a manca si de a gasi in alimentele favorite satisfactie emotionala.

4. Tiparul: "mie nu mi se poate intampla nimic!" sau prietenul lui apropiat: "sunt tanara si sanatoasa, imi permit!"

5. Teama ca daca ajung la greutatea ideala, tot n-o sa-mi placa de mine, dar macar acum am o scuza.

6. Tiparul: "o viata am, macar sa ma simt bine" si fratele sau: "si daca am grija de alimentatie, cine imi garanteaza ca voi trai 150 de ani?"

7. Promisiunea: "Inca putin, incep sa am mai multa grija de mine de saptamana viitoare."

8. Scuza: "Cand o sa-mi permit sa mananc numai alimente sanatoase o voi face, nu-mi plac jumatatile de masura."

.............................................................................................................................................

In acest context, mi-am propus sa imi creez singura o provocare, care sa ma ajute sa fac o schimbare radicala, pe toate planurile: fizic, emotional, intelectual si spiritual.

Voi completa acest studiu de caz, in fiecare saptamana cu lucrurile noi pe care le descopar in mine si pe care le fac pentru a-mi depasi si inlocui aceste tipare si obiceiuri care nu-mi servesc cu unele in acord cu nevoile corpului si sufletului meu.




Andra Todirita